Prostituata de la Universitatea Ovidius

Un titlu bun, nu? E scurt, focalizat exact pe punctul central al articolului(Hefferman, Lincoln, 1990, p. 59). Deci e bun. Dar ambiguu. La prima vedere ai crede că e vorba despre vreo domnișoară ”din interior”, din Universitate, care ziua vine la facultate și noaptea...”interactioneaza contracost cu necunoscuți, până ajung să se cunoască și din punct de vedere intim”. Adică se prostituează.( Nu știu de ce n-am scris așa din prima.)
În fine.
Ideea e că nu despre o studentă la Ovidius este vorba aici, ci despre o domnișoară care noaptea, vis-a-vis de campusul Universității, așteaptă să ”pice ceva din cer”. Pe frig, căldură, ploaie, viscol, tsunami, ea este acolo, pe marginea variantei, îmbrăcată mai mult sau mai puțin sumar, cu șapca în cap- niciodată fără. Și așteaptă. Știm cu toții ce așteaptă.
Nu, n-o condamn. Pentru că nu știu de ce nu preferă alternativa : să depună un CV, să aștepte invitații la interviuri, să meargă apoi la intreviuri, să aștepte telefonul de confirmare sau infirmare- chiar dacă pare un proces anevoios, are și el farmecul lui. Dar are ea motivele ei pentru care procedează astfel. De-asta zic: nu trebuie s-o judecăm din punctul ăsta de vedere, ea știe mai bine de ce a ales asta și e la curent și cu riscurile, probabil. Intenția mea nu e să fac propagandă antiprostitutie.
Însă o judec din altă perpectiva: de ce tocmai în locul ăla? De ce vis- a- vis de Universitate? E o diferență mult prea mare între EDUCAȚIA pe care o propovăduiește Ovidius și IMORALITATEA unei prostituate. E ciudat și curios cum se transformă locul ăsta peste noapte.